Cei care îl cunosc pe David, știu că deși are 5 ani și jumătate, are mereu cuvintele la el, știe să își impună punctul de vedere și stie să obțină ce vrea, când vrea așa că nu era greu să ceară ceva și eu să nu îl refuz.

Revenind la oile noastre, am pregătit un rucsac în care am pus o carte (noua lui carte preferată este Dinorinos), niste creioane colorate, câteva coli, apă, schimburi pentru el, un hanorac și  2 sandwichuri cu cașcaval și ardei roșu.

Până s-a hotărât David cu ce să se îmbrace, eu deja am cumpărat biletele de tren, online. Mi se pare cea mai bună invenție a CFR-ului. Biletele nu trebuiesc printate, le poți prezenta controlorului direct de pe ecranul telefonului.

Ajunși în Gara de Nord, am mers la panoul pe care se afișează plecările, urma să plecăm de la platforma 13 cu trenul Inter-Regio, durata călătoriei 1 oră și 40 de minute, destinația, Sinaia. Am urcat în tren, ne-am căutat locurile și am așteptat fluierul controlorului pentru a pleca. Am ajuns la destinație la ora stabilită, ceea ce m-a impresionat plăcut.

Pentru că eram în gara Sinaia, David a vrut să ne începem ziua de vizitat la Expozita de trenulețe din Sinaia, care se află fix pe primul peron. Programul este zilnic, de la 10-18. Cei mici se pot juca, sunt câteva mese amenajate cu jucării și trenulețe din lemn, cei mari pot servi o cafea și împreună cu cei mici pot admira apoi machetele cu trenulețe de toate felurile. Doamna care se ocupă de acest loc este foaarte drăguță și mereu atentă la dorințele vizitatorilor.

Ne-am îndreptat spre centrul stațiunii și ne-am urcat într-un trenuleț cu care am mers până în apropierea Telegondolei. Trenulețul are un straseu prestabilit, are câteva stații și poți urca și coborâ din el fără să plătești de fiecare dată bilet ( prețul unui bilet a fost de 15  de lei).

Cu Telegondola am urcat până la cota 2000, sunt 2 trasee, urci cu o telegondolă până la cota 1400, apoi te urci în altă telegondolă care te duce până la 2000. A fost superb, David s-a jucat cu zăpadă, a alergat, am făcut fotografii, am respirat aer curat. La cota 1400 sunt câteva restaurante, care, din căte am observat eu, erau destul de pline. Și nouă ni se făcuse foame, dar David spusese că vrea să mâncăm la Taverna Sârbului pe care o văzuse fix înainte să urcăm în telegondolă, așa că după ce am coborât ne-am așezat direct la masă pentru că ne era o foame de lup!

Am coborât apoi în parcul central ”Dimitrie Ghica”, unde copiii pot face foarte multe activități. David s-a dat cu tiroliana, nu ar mai fi plecat de acolo. Erau tot felul de jucării, tobogane gonflabile, carusel, leagăne, etc. Am mâncat o înghețată în parc și am plecat cu pas încet spre Peleș.

Ajunși la Peleș după ce am făcut multe opriri, pentru că drumul nu este unul tocmai scurt, mai ales pentru un băiețel de 5 ani, ne-am imaginat că suntem prinț și prințesă și am inventat o poveste despre noi. David știa câte ceva despre Regele Mihai, așa că acum am profitat și ne-am updatat amandoi cu alte informații. Îmi place că este un baiețel tare curios, are mereu întrebările la el, ceea ce pentru mine este o provocare, pentru că nu pot să îi răspund cu „nu stiu”.

După Peleș și Pelișor, pe care l-am admirat de afară, David a vrut să mergem la Mănăstirea Sinaia pe acel drum din pădure plin cu tarabe colorate. Bineînțeles că l-am luat cu greu din fața jucăriilor, însă, nu înainte să își cumpere un șarpe de jucărie.

Ploaia si-a făcut și ea apariția și pentru că deja eram obosiți și deja se apropia ora la care trebuia să ne întoarcem spre casă ne-am dus spre gară. David a dormit în tren până la București. Ne-a  plăcut cu trenul, o să mai mergem.

Concluzia zilei a fost că ne-am simțit minunat împreună și că vom repeta excursia cât de curând. Poate data viitoare ne vom opri la Bușteni.

Dacă vrei să te deconectezi de aglomerația orașului trebuie doar să te urci în tren și să vii la Sinaia, sigur nu o să îți pară rău.

P.S Fotografiile ne aparțin și nu le puteți folosi fără acordul nostru.

Articolul O zi la Sinaia apare prima dată în Piciorușe Călătoare.